Macarons I

din ce presimt că va fi o sagă a cofetăritului. Macarons I s-au realizat după o reţetă aleatorie — toate sunt +/- de făină de migdale (pulverizată-n blender), zahăr pudră şi albuşuri bătute cu puţin zahăr tos.

Esenţială e tehnica, anume macaronajul — amestecarea pulberilor în spumă. Tre’ să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu-i ruşine să n-o nimereşti din prima.

Macarons I au ieşit uşor diforme, cu piciorul puţin bulbucit în afară (dar cu picior), şi s-au cam fleşcăit după ce le-am umplut — cu un ganache improvizat din smântână smântână — şi le-am închis într-un borcan.

Am notat ce era de notat, restul în episodul următor.