Tortuleţe pentru Buli.

Odă în cinstea celor 80 de ani împliniţi de Buli, cu refrenul care sună cam aşa: cioco-unt-cioco-unt-fructe de pădure-cioco-cioco-unt. Mai pe larg, cupcakes de ciocolată moţate cu spuma cremelor de unt, personalizată cu fructe de pădure.

E o poveste crema asta. Swiss meringue buttercream pe numele ei anglofag — SMBC — se bate (şi se bate şi se bate) din spumă de albuş şi unt.

Spuma de albuş e elveţiană pentru că albuşurile au fost înfierbântate împreună cu zahărul înainte să fie bătute (şi bătute şi bătute). [Dacă era italiană, albuşurile ar fi fost opărite cu sirop de zahăr.]

Spuma se bate (şi se bate şi se bate) până se răceşte, apoi se adaugă treptat unt. Mult unt. După ce se mai bate şi se mai bate, se vanilează şi se adaugă după poftă arome (ciocolată, caramel, fructe). În cazul de faţă, jumătate de cană de fructe de pădure dezgheţate.

Miracolul e că nu se taie (oricât de contraintuitiv ar fi să baţi fructe acide şi reci în unt) şi dacă se taie, se repară uşor (se răceşte puţin sau se încălzeşte puţin, apoi se bate şi se bate).

SMBC se poate congela (sunt practice porţiile mai mari) şi moţa pe orice trebuie să fie moţat. Pentru că SMBC e făcută să reziste, să reziste, să reziste.